Istoria Policlinicului Umberto I
Policlinicul Umberto I a fost fondat la Roma în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, ca răspuns la necesitatea de a dota capitala noului Regat al Italiei cu un spital universitar capabil să unească formarea medicală, cercetarea științifică și îngrijirea pacienților într-o singură structură organică. Principalul promotor al proiectului a fost Guido Baccelli, clinician la Sapienza și Ministru al Instrucțiunii Publice, care a dedicat zeci de ani realizării acestuia, înființând o comisie de clinicieni iluștri și obținând primele finanțări de stat în 1881.
Prima piatră a fost pusă pe 19 ianuarie 1888 de către Regele Umberto I și Regina Margherita de Savoia, de la care spitalul și-a luat numele pe care îl poartă și astăzi. Lucrările propriu-zise, după proiectul arhitecților Giulio Podesti și Filippo Laccetti, s-au prelungit timp de peste un deceniu. Ceremonia solemnă de inaugurare a avut loc la Campidoglio pe 18 ianuarie 1903, în prezența Regelui Vittorio Emanuele III; inaugurarea oficială a întregului complex, cu ocazia jubileului academic al lui Baccelli, a avut loc în aprilie 1906.
Încă de la înființare, Policlinicul s-a remarcat ca un prototip de neegalat de spital cu pavilioane, protagonist al schimbării în arhitectura sanitară care a traversat întreaga Europă în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Structura, cu clădirile sale distribuite în jurul unui nucleu central, păstrează și astăzi acea lizibilitate istorică și acea coerență a proiectului care au făcut din ea un model de referință.
De-a lungul deceniilor, Policlinicul s-a consolidat ca structură de referință pentru întreaga Italie Centrală, fiind strâns integrat cu Facultatea de Medicină și Chirurgie a Universității Sapienza. Astăzi dispune de 1.235 de paturi organizate în 11 Departamente de Asistență Integrate, cu specialități care acoperă aproape totalitatea disciplinelor medicale și chirurgicale. Pe frontul urgențelor sunt active 5 Unități de Primiri Urgențe, dintre care 3 interne și 2 externe, toate operaționale 24 de ore din 24, ca dovadă a unei vocații pentru asistență continuă care străbate întreaga istorie a instituției.
ȘTIAI CĂ
- Complexul spitalicesc este compus din 54 de clădiri distribuite pe aproximativ 300.000 m²: 46 în interiorul așa-numitului „patrulater” — delimitat de viale Regina Elena, viale dell'Università, viale del Policlinico și via Lancisi — și 8 externe. O adevărată citadelă a medicinei în inima Romei.
- Înainte de construcția Policlinicului, clinicile Facultății de Medicină erau distribuite în cinci spitale diferite din oraș, ceea ce făcea ca formarea medicală a studenților să fie fragmentată. Policlinicul a luat naștere tocmai pentru a pune capăt acestei dispersii.
- La punerea primei pietre, pe 19 ianuarie 1888, Guido Baccelli a rostit cuvintele care sintetizează și astăzi vocația Policlinicului și care sunt amintite de o placă din interiorul structurii: „Aici vor veni oropsiții de soartă să simtă efectele binefăcătoare ale acelei îmbrățișări nemuritoare pe care și-o vor da Caritatea și Știința”. Un angajament față de cei din urmă care străbate, de atunci, întreaga istorie a instituției.
- Policlinicul Umberto I este astăzi un Spital Clinic Universitar strâns integrat cu Sapienza, fondată în 1303 de Papa Bonifaciu al VIII-lea: două dintre cele mai vechi și înrădăcinate instituții din Roma colaborează astfel într-un proiect comun de îngrijire, cercetare și formare.